inima tandem

Cine a zis că ar trebui să fie ușor?

Am pus în bagaje cărți, bidonul de detergent, sticle cu apă și alte lucruri grele. Căruța am umplut-o cu tot arsenalul de camping. Și așa încărcați am luat-o la deal scârța-scârța… să ne antrenăm. Pedalam ca doi pui de Sisif. Teribil de greu. Brr! Nu e ușor, dar cine a zis că ar trebui să fie?
Însă ne iubim visul. Visul acesta care ne va schimba, care ne va modela, care ne va vorbi despre fiecare dintre noi, despre celălalt, despre țara noastră, despre oameni și despre trăitul în ritmul pedalelor.
Astăzi ne-a întrebat un prieten spaniol dacă suntem pregătiți. Nu suntem, normal. Nu vom fi nici în ziua când vom porni. Oricât echipament am cumpărat, oricât antrenament am făcut, oricât suflet am pus în proiectul nostru, pregătit n-ai cum să fii. Așa cum stai pe marginea punții înainte să te arunci într-un salt de bungee jumping. Ai mai putea, la fel de bine, să aștepți încă 5 secunde. Și gândul ăsta ține un pic de cald.
18 zile 23 de ore 15 minute și 47 de secunde au mai rămas până pornim din loc. Și dacă la început am crezut că cea mai grea parte este să primim ajutorul vostru, ei bine, m-am înșelat. Ați avut voi grijă să ”cumpărați” toate zilele din stocul visului nostru. Cum să nu zbori când vântul îți suflă sub aripi?
Cea mai grea parte este să te arunci în văzduh. În necunoscut și în neumblat. În netrăit. Însă e doar începutul. Foarte repede te dumirești și-ți spui în șoaptă:
– Hei… zbor!
laura
Ploaie. Tandemul rezistă
Precomandă cartea
Distribuie:

Lasă un răspuns